Posted by: Palconi Valentin in Diverse
Mereu lipsit de somn,
Acum stau să adorm,
Luna stă apusă-n cale,
Tristă îşi caută un rost,
Îi cad suspine goale
Nu o aud, dar ea a fost.
Întunericul uşor să-l creşti
Din pagini sau din zile,
E-al minţii ultim rost
De-mi scrii atâtea file.
Acum pierd din oboseală
Luminii cald obscure
Ce-apasă-n întuneric,
Copacii adie urme.
Autor: Tudor Tulok
Tags: Literatura, poezie
În gând, însângerat mister şi neînfricat,
În vânt, mireasmă-n şoapte-mprăştiat
De calde corzi scăldat cuminte-n cântec,
În ani, perete şters săltat din pântec.
Gălbui şi ros de raze umbrite şi fine,
Cam mult nisip, prea multe nopţi depline,
Şi-n timp ce între ei se tot rănesc
Ai lor părinţi sculptaţi şi rupţi din rocă
Îi tot plâng, fiindcă-i iubesc,
Drumul prea lung, nu-l mai evoca,
Nisip din trunchi, cărat în zare
El vrea să-l strâng, de mai pot oare.
Autor: Tudor Tulok
Imaginaţie-viziune, 7 iulie 2005
Tags: Literatura, poezie
Un om trăind momente-n fericire temporară,
Şi aşteptând în clipă, e om ce viaţa şi-o înşeală,
Conştiinţa lui în sine îi cară propria fire,
Dar pe moment regretă, sorbind a sa menire.
Şi mie viaţa mi-e pătată de un secol
Şi stă la uşă cu viitoru-mi tot ridicol,
Iar râzând în spate, sperie firea mea vioaie
Cu foiala grea ce-mi arde în văpaie.
Cum zeilor eu le-am jurat în tihnă
Că eu privit în jos, voi fi simpla odihnă,
Eu am greşit, am dus viciu-mi pe altar
Şi de-am promis, îmi ard inima, cu jar.
Autor: Tudor Tulok
Autoreproş 2 iulie 2005
Tags: Literatura, poezie
Îmi suflă gândul meu cel crud odată,
Ca un moment de maximă-ţi neştire
Îmi va aduce-n dar, viitoarea ta iubire.
Sufletul-mi suspină-n gol ca niciodată,
Eu am cioplit prea multe spirite de piatră.
Nu le mai vreau !!!
Îl vei primi în dar de faţă,
Şi nu mai pot în gând mereu să fiu…
Doar la iubirea omului pe care-l ştiu,
Căci îmi simt greu şi mai cu silă
Veninul meu uzat pe-a ta copilă.
Autor: Tudor Tulok
Gelozie 27 iunie 2005
Tags: Literatura, poezie
Nu cred că doar un om
ar aranja o lume-ntreagă
Ca el satul, să-i stea de gardă,
Un mic refugiu într-o lume,
În alte locuri unde eu
Să scap încet
să scap şi eu,
Cu greu îmi cer s-ajung în loc
De multe ori mă mai întorc,
Atunci când timpul mă mai cheamă
răspund încet, mereu cu teamă,
Deşi aici oare sunt eu,
Şi mult, şi greu
s-aştern un gând
Şi-mi cer un zeu
dar până când…
Autor: Tudor Tulok
Furie 15 iunie 2005
Tags: Literatura, poezie
Prea expus să te mai rogi,
Din străfund apar în voci,
Glasul parcă mă învinge
Şi cum vocea mi se vinde
Le arunc încet în gând
Ştiinţa lor de vorbe-n vânt,
Dar revin să îmi găsesc
Alt motiv copilăresc
Ce îmi dă un înţeles
La tot ce mi se-ntâmplă;
Nu numai a mea stare
E motivul care-i doare,
Ci şi corpul care trece
Ei îl simt în faţă, rece
Şi-n a lor privire
A mea urmă se dizolvă
Eu în gând le sunt departe
Dar aş vrea ca să îmi poarte
Un motiv că noi cu ştiinţă
Suntem şi ne reprezintă
Corpul vechi purtat de noi
De ciopliri sudat greoi.
Autor: Tudor Tulok
Complex, 14 aprilie 2005
Tags: Literatura, poezie
Albastru marin,
Miros greu de pin,
Speranța că poți să alergi…
Sătul să mai ceri,
Aștepți ca și ieri,
Și nu vezi pe unde să mergi.
Dar nu toți murim…
Mai e câte un mim,
Ce-ntruna mimează albastru marin.
autor:Crăineanu Florentin
Tags: Crăineanu Florentin, flo, Literatura, poezie
O mireasmă minunată
Parcă din cer scufundată
Umple tot văzduhul
De-ti cutremură tot duhul…
E a teiului minune
Ce-apare-n fiece Iunie!
Si pe dealuri si pe văi
Zburdă tot miros de tei
Si in vetrele străbune
Si-n orasele cu nume
Teiul tot iubit rămâne
Ştia al nostru Eminescu ce ştia
Când in repetate rânduri
Cu pana şi hartia-n mână
Profunzimea pentru tei
Işi dezvăluia;
Avea un sentiment
Adânc înfiripat
De parca se trăia, iubirea
Dintre o fata şi-un băiat.
La fel trăiesc si eu si poate si mulţi alţi
De la opinca ţarii si pân’ la nalţi prelaţi
Uimirea si iubirea
Pentru copacul care parcă
Vesteşte veşnicia!
Si merg pe un făgaş
Căci chiar si la oraş
In adierea vântului
Răsare un miros ce-ţi învioaie
Chiar si puterea gândului
Insă satul tot sat rămâne
Si-n el găsim, în vetrele străbune
Parcă mai minunată această
Mireasmă-nbietoare.
Ce face fiecare zi cand teiul e-nflorit
O minunată sărbătoare!
Dar stai!!!
Că teiul, chiar si din mijocul pădurii
“Trăieste” şi-n Biserică
Când se împarte de Rusalii
Trăieste-n armonie cu-acest Praznic mântuitor
Si se pogoară până-n suflet
Alături de Mângaietor!
In linistirea-mi ce-adeseori o caut
M-aşez pe rădăcină, sau uneori si-n pat
Şi stau în taina lui, in taina teiului
Inmiresmat si meditând
La Creatorul meu şi-al lui…!
autor: Marius Crăciunescu
Tags: Literatura, poezie
Ce motive,dragă?!
Nu ţi-e suficient?
Tot am asteptat sa tragă,
Fir-ar al dracului de pacient!
Am aşteptat să fie violent,
Si-am asteptat,la naiba!
Dar tot n-a tuns iarba…
Inca nu ţi-e suficient?!
autor: Crăineanu Florentin
Tags: flo, Literatura, poezie