Posts Tagged ‘boghian anca’

4
Nov

Funny lider sau Caricatură prezidenţială…

   Posted by: Palconi Valentin    in Literatura

Mi se pare mie, sau te-ai ascuns de nas ?
Ţi-e teamă ca să spui, eşti în impas
Îţi place să zici, tare, solemn,
Cât eşti de nedemn ?

Ţi-ai uitat mintea-n Audi A8 ?
Când te-ntorceai de l’aeroport ?
Şi acum nevoit, îţi cumperi neon ?
Să ţină  loc de neuron…

Cochet şi şarmant nu faci facultate,
Ci sari direct în „alegeri anticipate”
Ai vrut să fii europarlamentar,
Dar te-ai fi mulţumit să fii doar primar…

Politica te defineşte, e clar.
De altfel, ce-ai putea face doar cu învăţământul primar ?
Aspiri, şi-ţi doreşti să fi în trend
Talent găseşti oricum în second-hand…

Asta ca să nu pari snob
Talentu’ e mai scump într-un work shop sau la mall
Ai rău de scări rulante şi de…demisol.

Aşa că plin de chef ţi-ai luat talentu’n smoching
Să vadă toţi ceilalţi că ai gusturi la shopping
Şi deşi n-ai învăţat nici să citeşti corect măcar
Împrumuţi “fitze” de Bollywood star.

La întrebări nu ştii dacă răspunzi sau nu,
Ai învăţat la baschet,…pasezi la altu’…
Nu-ţi place să îmbraci  „stilul problemă”
De astfel pentru noi nu e nici o dilemă.

Eşti bun să ne conduci !
Şi când dai ţepe, nu te-ncurci
Unii-s născuţi să „stea pe val”
Ajung dintr-o prostie, dar stau pân’ la final.

Autor: Boghian Anca

Tags: ,

18
May

Gaudeamus by Boghian Anca

   Posted by: Palconi Valentin    in Diverse, Timisoara

Impresiile domnişoarei Boghian Anca după ce a vizitat târgul de carte Gaudeamus 2009.

Vizionare plăcută.

Tags: , ,

15
Jan

Vreau să fiu romantic

   Posted by: Palconi Valentin    in Literatura

Omul: Eminescule am o problemă care mă frământă de multă vreme… Îmi doresc şi eu să fiu romantic…!

Eminescu: Fiind băiet, ascultam marea şi pescăruşii…priveam apusul ca şi cum ar fii fost ultimul, iubeam conceptual şi abstract, vedeam în fiecare femeie, pe EA, UNA…ascultam muzica sferelor pierdut în universuri abstracte. Singur.. ca Albatrosul lui Boudelaire…

Omul: Bine, dar toate  astea au un început, un punct primordial de la care pornise, de la care se generează Totul,… nu?

Eminescu: Totul a pornit de la o floare albastră…iubind-o,…am ajuns să o venerez, până când fericită mi-a împrumutat din jocul ei copilăresc, ajutându-mă să uit fracţiuni de secunde, solitudinea, tristeţea…, pentru că, vezi tu, Totul este Trist în lume…Şi până la urmă, cu tot cu Heine şi Goethe…Şi eu în lumea mea mă simt, nemuritor şi rece.

Omul: Bine şi toate aceste predispoziţii, provin dintr-o iubire pierdută …Sunt ereditare, genetice? Sau le dezvolţi în timp…?

Eminescu: Ştii, uneori îmi spun…Pe mine, mie, redă-mă…E greu când cauţi începuturile lucrurilor…având în vedere că nu ştiu câte vieţi avem într-una singură..”In fapt, lumea-i visul sufletului nostru”…Sărmanul Dionis a aflat asta mult mai târziu..

Omul: …şi să înţeleg că o raţionalitate excesivă, poate duce la un romantism conceptualizat?

Eminescu: Reflectându-ţi imaginea, într-o oglindă, ce vezi?…Poţi vedea reflectându-se multe lucruri. Tu insuţi, sau doar Tu; oglinda şi tot ce se află în jurul tău…Sau poţi vedea ce e dincolo de oglindă: universuri, idei, joc de idei în fapt, lumină, iubire, absolut…Tu alegi ce să vezi, atâta timp cât reuşeşti să te desprinzi de condiţia ta, spre a trece dincolo…Înger sau Demon…capabil de iubire până în cele mai mici amănunte. Viaţa închinată semenilor, cu sacrificiile unui sihastru…Dragul meu,…e trist să fiu romantic.

Omul: Nu, toată viaţa mi-am dorit fericirea…nu pot să fiu trist, nu acum.

Eminescu: Ştii tu, tristeţea nu e opusul fericirii. Alege! Şi vei fii nemuritor! Rece, e adevărat, dar Omniprezent.

Autor: Boghian Anca

Tags: ,

19
Nov

Cerere în căsătorie

   Posted by: Palconi Valentin    in Diverse, Timisoara

Acest articol a apărut la o provocare lansată de Florin.La această provocare am răspuns eu prin faptul că am ghicit unde a avut loc evenimentul şi Anca a încercat să îşi imagineze cum a avut loc.

Voi încerca să îmi imaginez nu doar cum s-au desfăşurat evenimentele impersonal şi obiectiv, o să încerc să fac ceva mai mult şi anume să reconstitui o pagină de jurnal a persoanei din imagine.Vreau să precizez doar un singur lucru: chiar dacă nu s-a întâmplat aşa cum îmi imaginez, sigur momentul a fost cu totul şi cu totul deosebit, special, unic. Si de asta sunt sigură. :)

“Sunt momente pe care cu toţii încercăm să le păstrăm mereu, short remember-uri ale existenţei noastre fără de care nu am putea concepe viaţa…Notez aceste lucruri pentru că sunt fericită în sfârşit cu adevărat…poate cel mai frumos moment chiar şi din cele ce vor urma…cea mai frumoasă clipă din viaţa unei femei, cererea în căsătorie…Am păşit cu paşi timizi din aeroport împreună cu iubitul meu, fără să ştiu ce va urma. Credeam că e doar una din excursiile pe care le făceam împreună, dar vedeam în ochii lui că de data aceasta e altceva…ceva din privire, din zâmbet, din comportament…Cum am ajuns în piaţa San Marco mi-a spus să pregătesc aparatul de filmat să înregistrăm fiecare moment…M-am uitat în geantă dupa el, am fost neatentă câteva secunde, si el…a dispărut…nu era de găsit nicăieri, nici măcar în mulţime…Nu eram speriată pentru că ştiam că sigur are o explicaţie logică pentru tot ceea ce se întâmplă…Am deschis aparatul digital, just în case, şi am observat că pe lângă fotografiile ce trebuiau să fie, era şi o înregistrare…am dat ok să văd ce e acolo şi, SURPRIZĂ, era iubitul meu ..s-a înregistrat ..era timid, schimbat, i-au trebuit câteva secunde până să înceapă să vorbească…a sărutat aparatul CA ŞI CUM ŞTIA CĂ EU PRIVESC şi m-a întrebat dacă vreau ca Veneţia, cel mai romantic loc din Italia să fie martorul unei declaraţii de dragoste şi a unei …CERERI ÎN CĂSĂTORIE…am rămas surprinsă, însă n-am avut timp să conştientizez semnificaţia mesajului, pentru că în clipa imediat următoare m-am întors …era în spatele meu, cu un trandafir roşu în mână…s-a aşezat în genunchi şi m-a întrebat dacă vreau să fiu soţia lui, la bine şi la rău…Ce puteam să mai zic decât… Da, un da hotărât, special, la fel ca trandafirul pe care îl primisem, nu era doar simbolul iubirii noastre, pentru că de data asta, printre petalele lui se ascundea şi inelul de logodnă…Ce-mi puteam dori mai mult?..Eram în Veneţia, eram fericită, şi mai ales eram iubită şi iubeam…si ne iubim… Întradevăr, cel mai frumos moment din viata mea!”

autor:Boghian Anca

Tags: , , ,

27
Oct

La mulţi ani Anca

   Posted by: Palconi Valentin    in Diverse, Literatura, Timisoara, personale

anca 1 by palconi_valentinanca 2 by palconi_valentin

Astăzi este o zi specială pentru tine şi sunt alături de persoanele care îţi urează un sincer “La mulţi ani”.

Iar dacă faţă în faţă ti-am urat primul şi am încercat să fiu original, uită că acum încerc să fiu şi ultimul care îţi face o mică urare: îmi doresc ca această zi frumoasă care a trecut să fie o poartă spre un viitor plin de succese să devii o persoană mai comunicativă, să fii fericită iar norocul să nu te ocolească niciodată.

cadou 1 by palconi_valentincadou 2 by palconi_valentin

Îţi multumesc pentru că îmi oferi şansa să pun materiale scrise de tine pe site şi sper ca această colaborare să dureze cât mai mult.

Tags: , ,

27
Oct

Emoţie de…festival

   Posted by: Palconi Valentin    in Diverse, Literatura, Timisoara

…Destul despre pian însă…aş vorbi o eternitate despre el, s-ar plictisi şi coala albă de hartie…însă nu trebuie să neglijez şi celălalt eveniment la care am participat în perioada 17-19 octombrie. Aşa cum era de aşteptat, o noua ediţie a sărbătorii vinului, a dulcelui elixir pentru care mii de admiratori s-au deplasat spre a-l degusta…Şi aşa cum se întâmplă deseori, serul adevărului şi-a făcut şi de data aceasta efectul, astfel încât, întrebaţi fiind de Florin Mihoc ce anume le-a plăcut la Festival, majoritatea celor prezenţi au răspuns că sortimentele de vin…

Muzica live a fost însă şi ea apreciată de o bună parte care au ştiut că degustarea vinului nu e primordială, ci un mijloc de a sărbători. Astfel că Mihai Trăistariu respectiv Fly Project au fost aşteptaţi şi aplaudaţi aşa cum meritau, live, la fel ca şi interpretarea lor…Nu mi-am refuzat plăcerea de a degusta paharul de vin fiert oferit de proprietarul acestui blog…Până la urmă, aburii de vin, de bucate alese şi-au atins scopul, iar muzica alături de ţipetele celor care îşi încercau capacitatea de a rezista tentaţiilor şi senzaţiilor tari(o combinaţie de circ şi bună dispoziţie ce i-a molipsit pe toţi)…toate laolaltă au construit atmosfera unui festival, până la urmă reuşit…Sentimentul că ceva a lipsit totuşi este incontestabil, astfel încât speranţa că noua ediţie va fi plină de surprize a rămas ca o constatare evidentă…Aşa cum sper şi eu!!

P.S: fapt divers…Sper ca simpaticul căţel cu zgardă roz să fi fost regăsit…

Tags: , , , ,

23
Oct

Emoţie… de toamnă…

   Posted by: Palconi Valentin    in Literatura

Se contura ca-ntr-un vis, şi totuşi mai real ca un secret apartinând tuturor…Treceam cu paşi repezi prin Piaţa Libertăţii, încercând să disting prin zgomotul monoton de fiecare zi …pianul…tot ce însemna muzica şi care venea dinspre Scoala de Artă…Mi se oferea şansa, nu să învestesc în talent, aşa cum li se spunea ca şi slogan motivant celor care frecventează cursurile acestei şcoli, ci să-mi mângâi auzul, deşi fără să percep vizual, muzica ce-mi transcendea emoţiile, sentimentele, totul…Părea că realizează conexiunea perfectă cu un illo tempore, stigmatizat într-o parte din noi care, se pare, nu o putem redescoperi…decât aşa…

Şi azi,18 octombrie 2008…mi-o doream din nou…o căutam…Şi-ntr-un final am ajuns, mi s-a părut că dura o veşnicie itinerariul…Dar era acolo…Deşi materializată de astă dată în fotografie, în costume de epocă, în interpretări ale tinerilor artişti..De la’Jesus , forget me that I ve sin, şi până la ‘Love can be hard…totul realiza legatura pe care o resimţeam fizic…De astă dată muzica necunoscută, de dincolo de ziduri devenea certitudine, era omniprezentă, există într-un joc de paşi de dans, de timbre vocale, de acustică, de note, de stil, de emoţie şi de talent…Misterul s-a revelat, muzica aceea divină pe care dimineţi de-a rândul o căutam, nerăbdătoare, mi s-a dezvăluit ca fiind munca unor oameni talentaţi, creativi, sensibili la ceea ce înseamnă cultura…Timbrul vocal şi talentul s-au transformat în artă, adică în ceea ce bănuiam eu a fi divin în spatele uşilor închise…Şi nu doar mie…

Fotografiile existente la expoziţie îmbogăteau decorul, astfel încât toţi cei prezenti, români, italieni căutau cuvântul care să redea mai bine, mai estetic, perfecţiunea…Un atent bellissima era refrenul aflat pe buzele si în zâmbetul tuturor…Într-adevăr un moment unic, nu din cauza ineditului, nici măcar din cauza talentului recunoscut, ci din perspectiva continuităţii emoţiilor…un soi de perseverenţă în cultura care nu poate decât să fie îmbucurătoare…

Mulţumesc tuturor celor prezenţi că m-au ajutat inconştient să redescopăr sentimentul inefabil al regăsirii..Şi cine ştie..Poate notele acelui pian vor avea, în timp…o altă conotaţie….

…Mulţumesc!!!…

autor : Boghian Anca

Tags: , ,

20
Oct

Boghian Anca

   Posted by: Palconi Valentin    in Literatura

anca1 by you.

Motto: „Îngerii au spart clepsidra în drumul lor spre ceruri..Trist, Dumnezeu le-a zis: Căutaţi cioburile adânc înrădăcinate în mintea oamenilor…si aduceţi-le mie…pentru ca timpul să nu mai fie o povară…

….Şi dacă îngerii se arată, lăsaţi clepsidra-n drumul lor, voi fii ai timpului…”

Jurnal, 4:oo dimineaţa: „Toamna mi se pare anotimpul cel mai lipsit de meschinitate, fără ascunzişuri, rezerve, superstiţii. Real, melancolic, original, verosimil, şi mai ales prudent…Aşa ca mine…Şi multă ploaie..melancolie…adevăr..Iubesc ploaia”.

Sunt multe lucruri care mă reprezintă: zâmbetul, ploaia, fântânile arteziene, trandafirii (…cine iubeşte trandafirii să le suporte ţepii)…, raţionalitatea vehement abordată în special cu cei din jurul meu…Şi totuşi, uneori simt nevoia să disimulez sensibilitatea, s-o ascund, aşa cum cameleonul îşi ascunde culoarea, pentru o mai bună protecţie…

Îmi plac oamenii, îmi plac mai ales cei care ştiu să zâmbească cu toată fiinţa lor…Zâmbetul îi transpune,îi transformă, aproape că-i divinizează. Zâmbetul e o artă, şi spune multe, poate la fel de multe ca ochii…

Mă recomand un candidat la fericire, deşi impersonal şi obiectiv acest concept, aşa cum suntem toţi de altfel….

….”Frumoşi sau uraţi, proşti sau deştepţi, nervoşi sau ghinionişti, între două certitudini, naşterea şi moartea…suntem în stare să renunţăm la multe idealuri..dar pitită undeva, în suflet, păstrăm nebiruită, aspiraţia spre fericire…Oricum cu toţii ne considerăm nişte candidaţi, posibili aleşi la un scrutin al destinului, sperând..Speranţe ni se vând cu tona, iar noi abia aşteptăm să fim minţiţi..Ne minţim la rându-ne cât ne ţin puterile, trăgând nădejde că măcar o dată , o singură dată, fericirea are să-şi arunce ochii şi asupra noastră..Deşi ea nu prea are obiceiul ăsta, noi condamnaţii la viaţă, cutreierând prin lume într-o doară, o tot pândim. Ne autominţim. E poate cea mai frumoasă închipuire plăsmuită de mintea noastră , o umbră propice la care ne adăpostim, când în moalele capului ne bat razele unui soare nemilos, pe drumul între două certitudini”

Continui să cred, că mă las purtată de idealitate, chiar dacă voi risca să fiu veşnic o nemulţumită a vieţii, pe care să mă străduiesc s-o aduc pe făgaşul ce m-ar împlini, desi nu stiu în ce măsură voi mai risca…Principiile prezumate că aduc aşa zisă viaţă mai bună, cele menite să ne acorde o mai mare libertate, am constatat în timp că tocmai astea ne răpesc, deşi într-o manieră legal-autorizată…Poate că de aici, din principii rezidă raţionalitatea mea impulsivă, pe care o manifest …deşi recunosc că nu dintotdeauna…Într-un fel mi-e dor de vechea eu „pe mine mie redă-mă”…Trecutul e ca şi culorile unui tablou…Ansamblul lor denotă emoţia…îi conferă aproape perfecţiunea unei capodopere..Acolo unde nu există emoţie, kitsch, ..si un kitsch nu poate umple existenţe…Prefer emoţia.. Nu-mi plac tipologiile, nu-mi place ideea de predestinare…însă iubesc perfecţiunea, locurile nedescoperite, inconcretul, ceea ce este dincolo de limitele reale…Dar mai presus de orice…cred în TINE, cel ce citeşti această descriere…pentru că printre rânduri..TE REGĂSEŞTI mai mult sau mai puţin…EŞTI ACOLO, EŞTI PREZENTŞI ZÂMBEŞTI….E tot ce contează!!!..

autor: Boghian Anca

anca2 by you.

Tags: , ,