Primul supermarket Carrefour din Timişoara şi-a deschis porţile în această dimineaţă la ora opt.
Am aşteptat cu interes deschiderea acestui magazin, deoarece locuiesc în centru şi este foarte aproape de mine. Magazinul este situat la subsolul centrului comercial Bega Shopping Center. Este bine că s-a ales această locaţie deoarece timişorenii sunt obişnuiţi să îşi facă cumpărăturile acolo. A fost deschis cu câteva săptămâni mai devreme decât a fost planificat şi de aceea mai sunt lucruri de pus la punct.
Rafturile sunt puţin cam înghesuite deoarece pe suprafaţa de 1000 metri pătraţi au fost expuse peste 7000 de produse. Preţurile sunt mai mari decât cele din Kaufland sau Real, chiar dacă azi s-a deschis şi în mod normal trebuiau să fie multe oferte şi preţuri mici. Am dorit să fac o poză în magazin şi să o pun pe blog, la acest articol. Mi s-a spus: bloggeri nu au voie să facă poze în magazin!
O mare problemă au clienţii care vin cu maşinile personale la cumpărături, deoarece în spatele centrului comercial există doar 100 locuri de parcare iar toate parcările din centru sunt cu plată şi în general sunt şi ocupate. Magazinul este la subsol iar produsele cumpărate pot fii duse la maşina doar în plase.
Orarul supermarketului este următorul:
Luni-Sâmbătă: 08:00-22:00
Duminică: 08:00-18:00
În această seară, când parcurgeam presa timişoreană online, am descoperit un articol despre fosta mea profesoară de română: Moni Stănilă. O felicit pentru apariţia în ziarul Adevărul de Seară si o salut pe această cale. Cine doreşte să citească articolul, o poate face aici.
Aceste filmări fac parte din spectacolul organizat de profesoaraLivia Ilcău împreună cu elevii săi, la Muzeul Satului din Timişoara. Organizatorul spectacolului a fost Centrul de Cultură al Şcolii Populare de Artă din Timişoara. Sonorizarea a fost asigurată de domnul Florin Cipu.
Mai multe videoclipuri din spectacol puteţi să vedeţi pe contul meu de pe youtube: www.youtube.com/user/palconi.
Aceste filmări fac parte din spectacolul organizat de profesoara Livia Ilcău împreună cu elevii săi, la Muzeul Satului din Timişoara. Organizatorul spectacolului a fost Centrul de Cultură al Şcolii Populare de Artă din Timişoara. Sonorizarea a fost asigurată de domnul Florin Cipu.
Mai multe videoclipuri din spectacol puteţi să vedeţi pe contul meu de pe youtube: www.youtube.com/user/palconi.
“Nu stiu ce îndrăgesc mai mult: pictura, sculptura, caricatura, cinematografia… oricare dintre ele îmi redau chipul senin, sufletul curat atunci când mă aflu înconjurat de ele, iar deja cand sunt în mijlocul creării atât de Eu insumi sunt, încât uit de mine ca om… Cum aş putea spune sau scrie că pasiunea cea mai titanică din punct de vedere a preferintelor este grafica? Sau cinematografia? Fiecare ocupă locul întâi în sufletul meu. Pictura se leagă de grafică, altfel nu ai putea picta…Şi dacă aceasta nu poate exista fără studiul în cărbune şi se impleticesc atât de armonios, de ce să nu te destinzi puţin şi cu caricatura? Toate au o reală legătură imperceptibilă…Nici măcar una dintre ele nu ar putea fi exercitată fără muzică. De muzică nu am amintit nimic pentru că voit sau nu, aceasta este hipnoza(drumul) creării, îndeosebi cea clasică. Ca şi om al socetăţii sunt diferit ca şi mentalitate, gesturi etc…dar cred că nu are rost să relatez mai mult decat atât.”
Acestea au fost cuvintele tânărului Valentin-Cozmin Agheorghiesei care are 24 de ani, iar oraşul natal este Suceava. Este o persoană destul de sociabilă cu încredere în propriile forţe si foarte sensibilă. Îi place să ajute semenii, însă nu-i plac oamenii încăpăţânaţi, mai ales când este vorba de DIVINITATE. Pe lângă cinematografie îi mai place şi arta fotografică, iar din pasiune pentru film a învăţat multe despre imagine…de la faptul cum se obţine pelicula, cum se prelucrează, până la faza în care poate fi vizionată.
Până la urmă nici eu nu pot să-mi dau seama care este cea mai mare pasiune a lui. Oricum ce-i cert, la secţiunea grafică-caricatură este nemaipomenit.
Scotocesc printre vechile gânduri
Răsfoind pagini cu mii de rânduri;
Viaţa-i o carte ce trebuie scrisă,
Iar când e gata…citită şi închisă.
Coperţile-i sunt roase şi prăfuite,
Iar paginile-i rupte şi mototolite.
Abea citeşti povestea ce o poartă,
E veche săraca, bătută de soartă.
Nu e de prisos să stai s-o priveşti,
Să o contemplezi, sa o răsfoieşti,
E plină de farmec şi clipe de dor
Ce-şi lasă miresmele în urma lor.
E gravată cu aur şi e viu colorată,
Te-mbie să stai, să o citeşti toată.
Povestea ei magică te copleseste,
Te cheamă, în taină şi îţi şopteşte.
Te laşi dus de val şi uiti că exişti,
Priveşti înapoi şi ochii-ţi sunt trişti.
Ai vrea clipe vechi să le retrăieşti,
Dar nu-i cu putinţă să le trezeşti.
Le vezi cum se sting şi realizezi
Că ai ochii-nchişi, de fapt le visezi,
Ai vrea s-apuci toată s-o reciteşti,
Dar timpul îţi spune să te-odihneşti.