Mereu lipsit de somn,
Acum stau să adorm,
Luna stă apusă-n cale,
Tristă îşi caută un rost,
Îi cad suspine goale
Nu o aud, dar ea a fost.

Întunericul uşor să-l creşti
Din pagini sau din zile,
E-al minţii ultim rost
De-mi scrii atâtea file.

Acum pierd din oboseală
Luminii cald obscure
Ce-apasă-n întuneric,
Copacii adie urme.

Autor: Tudor Tulok

Tags: Literatura, poezie