În gând, însângerat mister şi neînfricat,
În vânt, mireasmă-n şoapte-mprăştiat

De calde corzi scăldat cuminte-n cântec,
În ani, perete şters săltat din pântec.

Gălbui şi ros de raze umbrite şi fine,
Cam mult nisip, prea multe nopţi depline,

Şi-n timp ce între ei se tot rănesc
Ai lor părinţi sculptaţi şi rupţi din rocă
Îi tot plâng, fiindcă-i iubesc,
Drumul prea lung, nu-l mai evoca,

Nisip din trunchi, cărat în zare
El vrea să-l strâng, de mai pot oare.

Autor: Tudor Tulok
Imaginaţie-viziune, 7 iulie 2005

Tags: Literatura, poezie