Acest articol a apărut la o provocare lansată de Florin.La această provocare am răspuns eu prin faptul că am ghicit unde a avut loc evenimentul şi Anca a încercat să îşi imagineze cum a avut loc.

Voi încerca să îmi imaginez nu doar cum s-au desfăşurat evenimentele impersonal şi obiectiv, o să încerc să fac ceva mai mult şi anume să reconstitui o pagină de jurnal a persoanei din imagine.Vreau să precizez doar un singur lucru: chiar dacă nu s-a întâmplat aşa cum îmi imaginez, sigur momentul a fost cu totul şi cu totul deosebit, special, unic. Si de asta sunt sigură.

“Sunt momente pe care cu toţii încercăm să le păstrăm mereu, short remember-uri ale existenţei noastre fără de care nu am putea concepe viaţa…Notez aceste lucruri pentru că sunt fericită în sfârşit cu adevărat…poate cel mai frumos moment chiar şi din cele ce vor urma…cea mai frumoasă clipă din viaţa unei femei, cererea în căsătorie…Am păşit cu paşi timizi din aeroport împreună cu iubitul meu, fără să ştiu ce va urma. Credeam că e doar una din excursiile pe care le făceam împreună, dar vedeam în ochii lui că de data aceasta e altceva…ceva din privire, din zâmbet, din comportament…Cum am ajuns în piaţa San Marco mi-a spus să pregătesc aparatul de filmat să înregistrăm fiecare moment…M-am uitat în geantă dupa el, am fost neatentă câteva secunde, si el…a dispărut…nu era de găsit nicăieri, nici măcar în mulţime…Nu eram speriată pentru că ştiam că sigur are o explicaţie logică pentru tot ceea ce se întâmplă…Am deschis aparatul digital, just în case, şi am observat că pe lângă fotografiile ce trebuiau să fie, era şi o înregistrare…am dat ok să văd ce e acolo şi, SURPRIZĂ, era iubitul meu ..s-a înregistrat ..era timid, schimbat, i-au trebuit câteva secunde până să înceapă să vorbească…a sărutat aparatul CA ŞI CUM ŞTIA CĂ EU PRIVESC şi m-a întrebat dacă vreau ca Veneţia, cel mai romantic loc din Italia să fie martorul unei declaraţii de dragoste şi a unei …CERERI ÎN CĂSĂTORIE…am rămas surprinsă, însă n-am avut timp să conştientizez semnificaţia mesajului, pentru că în clipa imediat următoare m-am întors …era în spatele meu, cu un trandafir roşu în mână…s-a aşezat în genunchi şi m-a întrebat dacă vreau să fiu soţia lui, la bine şi la rău…Ce puteam să mai zic decât… Da, un da hotărât, special, la fel ca trandafirul pe care îl primisem, nu era doar simbolul iubirii noastre, pentru că de data asta, printre petalele lui se ascundea şi inelul de logodnă…Ce-mi puteam dori mai mult?..Eram în Veneţia, eram fericită, şi mai ales eram iubită şi iubeam…si ne iubim… Întradevăr, cel mai frumos moment din viata mea!”

autor:Boghian Anca

Tags: boghian anca, Diverse, evenimente, marturisiri